pe sticlă, scriind cuvinte monosilabice în praf, urmele degetelor par inofensive. pe piele, în schimb, suscită demoni dintre cei mai obscuri, de tăgăduit, de nepătruns cu ghearele şi colţii de om devenit fiară. din când în când, un descântec scrijelit în epidermă le domoleşte foamea de emoţii, de nelinişti, de ape tulburi şi adânci. nu le mai rămân multe cuvinte de răstălmăcit după ce, aceleaşi mâini se retrag în tihna unor buzunare în care s-ar putea regăsi şi inimi, şi pietre numai bune de spart vitrini cu ele.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu