textile

sunt pânze neţesute de păianjeni. 
pânze ce ne-mbracă trupurile atunci când culegem de pe noptieră gândurile, telefonul şi alte nimicuri, ezitând – desigur – să bem apa din paharul de lângă, de frica urmelor ce le-am lăsa altundeva decât pe piele. 
sunt pânze pe care le destrămăm ca-ntr-o joacă. 
tragem de iţe căutând goliciunea sufletelor şi locurile în care ni s-ar putea ascunde şoaptele. 
un fir alb, unul negru, unul albastru. altul la nimereală. încă unul alb. încă unul albastru. 
în felul ăsta aş desfira întreaga lumea ce ţi-am imaginat-o, până când ar rămâne un gol.
apoi, l-aş umple cu ecouri.