cu mâna-ntinsă stau, fluturând-o a revenire. şi ochii îmi sclipesc a reverie. parcă sunt dintr-un film alb-negru. sau dintr-o carte. una de benzi desenate probabil, căci îmi simt inima ca de carton umezit de ploi şi de lacrimile unui charlot cu jobenul rupt. să vorbim despre clovni, spun. şi mai scot o ţigară din pachetul aruncat între maşina de scris şi teancul de idei printate. dar numai bine închei fraza şi-mi dau seama că nu a mai rămas nimic de zis.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu